miercuri, 13 iunie 2012

Spubera-ma

Spulbera-ma, de Tahereh Mafi, e o carte ciudata interesanta.Cum a laudat-o Miku, bineinteles ca am vrut sa o citesc si eu.

Juliette este inchisa intr-un ospiciu de 264 de zile. Nu e nebuna, dar toti se tem de ea, pentru ca atunci cand atinge pe cineva, se intampla lucrurile rele.E un soi de monstru. Ea e speciala.

Mã uit spre geamul îngropat în perete.Raze roz şi roşii se furişeazã în încãpere, iar eu ştiu cã s-a dat startul unui nou început. S-a dat startul aceluiaş sfârşit. O altã zi.Poate cã azi voi muri.
Tot ce si-a dorit a fost sa fie normala, sa fie acceptata in societate si iubita de parintii ei. Dar cu cat a crescut si a iesit din copilarie, si-a dat seama ca acest lucru nu va fi posibil. Parintii ei nu o puteau atinge si au incetat sa o faca de dinainte ca ea sa mearga macar in picioare. De prieteni nici nu poate veni vorba. Iar cand a incercat sa dea o mana de ajutor, a fost convinsa ca nimeni nu trebuie sa o mai atinga vreodata, pentru ca atingerea ei poate fi fatala.
Ea e blestemata. Are un har.
E o armã pe douã picioare în societatea noastrã, e ceea ce au spus profesorii. N-am mai vãzut niciodatã aşa ceva, e ceea ce au spus medici. Ar trebui luatã din casa dumneavoastrã, e ceea ce au spus poliţiştii. Nicio problemã, e ceea ce au spus pãrinţii mei.
Juliette se afla la granita dintre sanatate si anormalitate, pe buza prapastiei nebuniei, gata sa cada in ea, inotand in singuratate si mizerie, fara nimeni care sa ii fie alaturi.
Dar lucrurile se schimba, cand un nou coleg de celula camera apare in peisaj. La inceput este speriata de el, apoi iritata, apoi isi reaminteste cat de confortabila este apropierea unui alt suflet. Si isi mai aminteste ceva, ceva ingropat adanc in copilaria ei...
Adam este cea mai apropiata notiune de prieten pe care o poate avea, inchisa in ospiciu.Juliette nu are curajul sa spere ca viata ei se poate schimba.Si totusi, se schimba, doar ca in rau.
Curand, este luata de la ospiciu si dusa lui Warner, un conducator avid de putere care vede in ea o arma incredibila.
-Deci omori oameni pentru putere.
-Aşa cum faci şi tu.
-Cum îndrãzneşti…
(…)
-Nu ştii nimic despre mine.
-Ş totuşi, tu pretinzi cã mã cunoşti foarte bine.
Prinsa intr-un vartej de emotii si suferinta, temandu-se pentru viata ei, dar mai mult decat atat, temandu-se de ce ar putea fi obligata sa faca, Juliette nu stie cine ii este prieten si cine dusman, si mai ales, daca are vreun prieten, sau e doar o marioneta in mainile pricepute si insetate de crime.
Si totusi, in oceanul de durere si haos, se pare ca nu e singura, contra tuturor. 
Cineva nutreste sentimente pentru ea.
Cineva vrea sa o ajute.
Cineva o apara.
Cineva o poate atinge.
Inima îmi pocneşte. Ochii îmi scâteiazã.Sunt atât de rãnitã atât de furioasã atât de umilitã şi ard de o indignare atât de cruntã cã e asemenea unui foc ce vuieşte în mine, un foc mistuitor de speranţe decimate.
O carte scrisa intr-o maniera diferita, dar plina de incarcatura emotionala. Chiar daca este un fantasy despre o fata care nu e in totalitate umana, consider ca e o poveste ce ilustreaza umanitatea mai bine decat orice, si sentimentul de captivitate intre doua lumi avide de putere. E o carte realista, ce descrie sentimentul de captivitate in propia lume reala pana in cele mai adanci emotii si substraturi.
Concluzie: O carte care merita citita. O poveste emotionanta, plina de invataturi, care ne invata ca dintre toate conflictele, oricat ar fi ele de sangeroase, cel mai distrugator este conflictul cu noi insine.
Rang:*****
5/5

Niciun comentariu: