Articol in cadrul concursului SuperBlog2012
fotografie personala
Nu pot sã spun cã am aşteptat toamna, cu valul ei de
melancolie, cã aş fi fan al ei sau cã mi-am dorit sã vinã. Din contra, am fugit de
ea cum fug şoarecii de capcana cu brânzã, dar dacã tot a venit, am zis sã îmi
iau cu mine masca de fericire şi sã ies sã fac nişte fotografii.
Nu e cine ştie ce brânzã aparatul meu foto, cã mi-a fost
dãruit de un zgarie-brânzã, dar este o pasiune a mea sa fac fotografii, aşa cã
mã multumesc cu ce am. Desigur, apãrãtori de ploaie nu are, aşa cã m-am cam
chinuit sã îl ţin la adãpost şi sã fac şi fotografii în acelaşi timp, drept pentru
care a ieşit o mare brânzã.
Am realizat cã s-a brânzit situaţia când am constatat cã toate frunzele alea frumoase, galbene au fost udate de ploaie şi s-au lipit de asfalt ca o bucatã mare de brânzã scoasã din cuptorul cu microunde. Aşadar, m-am dus brânzã şi m-am întors caşcaval, cãci poze nu am putut face.
Singurul lucru bun care s-a întâmplat în brânzo-ziua asta a
fost cã m-am întâlnit cu un vechi prieten care m-a scos la o prãjiturã. Se pare
cã pentru el nu e valabilã expresia:”Frate, frate, dar brânza e pe bani.”. Nu
era o prãjiturã cu brânzã, slavã Domnului, era un fel de brânzo-amandinã,
brânzitã de atâta stat în vitrinã fãrã sã fie cumpãratã de nimeni.
Ȋn
concluzie, am avut o zi de toatã brânza, dar trag speranţã, cã mâine, când se
vor mai linişti brânzurile, o sã pot face fotografiile pe care mi le-am dorit. Am
stricat brânza pe vrãbii cu plimbarea mea prin ploaie, pentru cã am pierdut
timpul când puteam sã fac fotografii de la fereastrã, în concluzie, am murit de
foame cu brânza lângã mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu