joi, 1 noiembrie 2012

Declaratie de dragoste cu o carte Nemira


Articol scris in cadrul concursului SuperBlog 2012
Foto1: Nemira.ro
Foto2: poponthepop.com

Suzanne Collins - Jocurile Foamei (Hardcover)M-am gândit şi m-am tot gândit la proba asta, ȋncercând sã scriu o declaraţie de dragoste sub formã de poezie amuzantã.

Dar adevãrul este cã drama e specialitatea mea, iar eu pot fi amuzantã doar atunci când sunt sartcasticã. (Ceea ce unora nu li se pare deloc amuzant, by the way.) Asta sunt, cu asta defilez, dar mai ȋntâi sã vã vorbesc despre cartea pe care am ales-o pentru a o dãrui persoanei pe care vreau sã o cuceresc.

Este vorba despre “Jocurile foamei”. Nu e o carte de dragoste, dar este o carte de care te ȋndrãgosteşti. Cred cã pentru a cuceri pe cineva cu o carte, mai important decât mesajul cãrţii este ca acea carte sã ȋi placã. Şi dacã tot am ȋnceput cu drama, merg cu ea pânã la capãt, pentru cã este o poveste foarte frumoasã de iubire acolo, dar şi tristã.

Cu toate cã majoritatea celor care au citit considerã cã Peeta este cel care suferã nemeritat, eu consieder cã victima este Gale, pentru cã nu existã nimic mai rãu decât sã vezi persoana pe care o iubeşti ȋmpreunã cu altcineva, iar el a avut parte de asta din plin.
Ca sã nu mã mai lungesc, cele douã poezii care alcãtuiesc declaraţia mea:

Ȋnger cãzut
Tu, de mã-nfiori doar cu o privire,,
Tu, ce-ar fi trebuit sã rãmâi în amintire,
Tu, ce-ai strãbãtut obstacole cu gândul,
Eşti ca un înger cãzut, destinul înfrângându-l.

Tu, suflet rãtãcit ce ţi-ai pierdut puterea,
Pe drumuri fãrã sens vrei sã-ţi gãseşti menirea.
Tu, suflet îndurerat de vise ce ţi-au fost vândute,
Mereu rãtãcitor, pe drumuri nevãzute

Tu reuşeşti sã aduci cu a ta privire pãtrunzãtoare,
Rãzbind printre nori, o razã de soare.
Dãruieşti surâsuri, apoi pleci grãbit,
Cu aripile frânte. Iluzia s-a sfarşit.

Te visez
Te visez când noaptea asupra-mi se pogoarã
Şi-o lacrima asfinte în perna solitarã.
Te visez când vântul rece la fereastrã-mi bate,
Ca un vârtej de şoapte înfrigurate.

Te visez ca pe un rege rãmas fãrã regat,
Trist, singur, abandonat.
Te visez, crezând cã am în inimã-mi puterea
De a-ţi reda iar mãreţia.

Te visez ca pe un mãreţ zeu antic,
Ce-ntr-un trecut îndepãrtat era cel mai puternic.
Te visez, cãzut din tronu-ţi de cleştar,
Dorind sã ajungi tu însuţi iar.

Te visez ca pe un Zburãtor ce nopţile îmi tulburã,
Dorind cu orice preţ ca-n aceastã lume sumbrã
Sã mã visezi şi tu, sã mã doreşti în ale tale braţe,
Sã îmi dãruieşti fãrâme de speranţe.

Te visez, iar sufletul îmi tremurã speriat,
De teamã cã visul va fi spulberat,
Dorind sã rãmân în visare alãturi de tine,
Cãci în realitate nu ar trebui sã exişti pentru mine.

Niciun comentariu: