Ramona: Pentru cã e scrisã de Cristina Nemerovschi. Punct. J)
Miku: Uneori
dezvolt obsesii pentru anumite cărți.
Pentru că la început mi-a plăcut coperta, pentru că am citit fragmente care
mi-au plăcut, pentru că citind cărțile Cristinei N. e ca și cum ai închide
ochii și te-ai teleporta într-un serial mișto.
Ramona: O carte ceva mai accesibilã decât Sânge satanic sau Pervertirea (mai ales
Pervertirea), pentru cã are mai multã acţiune şi mai puţine reflectãri
filosofice. Parcã te ţine mai mult în alertã, e savuroasã, dar nu mai puţin
intrigantã. Dacã ar fi sã recomand cuiva cãrţile Cristinei, (şi o fac, destul
de des) i-aş sugera sã înceapã cu nymphette_dark99.
Miku: Nu știu cum se face că mi-a plăcut cartea încă de dinainte de a citi ceva,
orice, despre ea. E cu adevărat acel gen de roman care nu te
lasă să te ridici de unde te-ai așezat până nu o termini. În plus, mie îmi plac
acele cărți care se bazează pe acțiune. Ce mai, momentan, pentru că stau cu ai
mei, niște minți închise (în direcția asta și multe altele) ermetic, tre’ s-o
pun pe undeva prin spatele celorlalte cărți, dar când mă mut în București
cumpăr toate cărțile Cristinei Nemerovschi și fac raft special. J)
Ramona: Vicky.
Cred cã este singurul personaj de care m-am ataşat. Restul sunt fie incredibil de proşti(şoferii care apar
de-a lungul romanului), fie incredibil de dubioşi(Tedy, Dev, chiar şi actriţa
undercover, pe care nu ştim cum o cheamã. Cred cã dacã ar fi fost în prim-plan,
ca Vicky, mi-ar fi plãcut şi de ei, dar fiind personaje secundare, le-am vãzut
doar partea dark, nu şi motivele din spatele ei.)
Miku: Dev. Îmi place de Dev. Uite-așa.
Ramona: Ȋn
afarã de Vicky? Frati’su’, Tedy,
exmatriculat cam în fiecare an pentru cã cineva îi gãseşte însemnãrile din jurnal în care descrie cum îşi
va ucide colegii şi profesorii.
Miku : Vicky, ca personaj, mi se pare pe jumate egoistă,
pe jumate fragilă – cu toate că ar fi în stare să ucidă – are un aer de copil
care îmi aduce aminte de mine la 13 ani. Nu știu, pe tot parcursul cărții m-am
comparat cu ea, ce aș face eu si ce nu, cred că e inevitabil. Cartea creează un
fel de șoc. După « Ani cu alcool și sex » am meditat vreo câteva
ore bune la carte, apoi zile. După Nymphette am rămas cu zâmbetul pe buze.
Oricum, Nymphette are toata viața înainte. Mi-ar plăcea să fie pusă față în
față cu M. …
Ramona: Vizita lui Vicky şi a lui Tedy la psiholog, împreuna cu capra. Eram
curioasã care va fi verdictul psihologului. A, şi imediat dupã aia, când Vicky
îi spune profesorului cã i-a mâncat frati’su’ tema. J)
Miku : Nu cred c-o să uit prea curând cum a început să-mi bată inima de tare când
am citit pasajul în care Vicky i-a înfipt manelistului cuțitul în ochi. Am
recitit fragmentul de câteva ori ca să ma conving că a făcut asta. Creepy și
mișto în același timp. Mulți o merita, ba chiar mai rău. În faza asta Nymphette
îmi aduce aminte de Vlad Țepeș. Imaginați-vă o Nymphette președinte, sau, mă
rog, voievod. Ok, delirez, dar ar curăța societatea una- două.
Ramona: Nu cred în cenzurã, aşa cã voi posta citatul exact aşa cu el. Cine
are o problemã cu vulgaritatea, sã nu citeascã.
“Eu, Vicky, iubesc primavara pentru cã abia aştept sã aştept
triluri de pãsãri (lua-v-ar dracu’ de animale în cãlduri, dacã ar fi dupã voi
aţi ţine-o într-un futai de dimineaţa pânã seara, îmi venea sã scriu aici), sã
port balerini uşori în culori pastelate şi fustiţe frumoase.”
Miku: V-am zis eu că a însemnat ceva:
« Dar nu, eu
am ținut morțiș să plec spre București, în loc să-mi continui excursia cu Tedy
și gașca veselă. Și acum, dacă tot am scos ochiul unui manelist, ar fi și
culmea să ratez petrecerea iubitului meu. »
Ramona: A fost
neprevãzut, în primul rând, pentru cã aveam un feeling cã nu va ajunge în
Bucureşti, nu ştiu de ce. Ȋn al doilea rând, pentru cã aflãm mai multe despre Ȋntâmplare,
iar ceea ce aflãm e cel puţin şocant.
Miku: Pe mine finalul m-a lăsat cu bale la gură. Voiam mai mult, voiam să se
extindă pe încă vreo mie de pagini. Finalul mi se pare atâât de calm, parcă
prevestește o furtună într-o eventuală continuare. Și mi-a plăcut achiziția
lor. FOARTE TARE!
Ramona: O recomand cu cãldurã genului
de persoane care atunci când deschid gura se asigurã cã au şi creierul conectat
şi pentru care salamul e o mâncare, nu un cântãreţ.
Miku: CITIȚI cartea asta. Nu e nimic mai mult de spus.
Ramona: 5/5
Miku: 5/5
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu