Provocarea verii

Am primit provocarea de la Ghanda de pe blogul Jurnalul unei cititoare.

Reguli: 

• Scrie un articol in care sa publici imaginea provocarii [link], regulile si lista provocarilor; 

• Raspunde la fiecare provocare in cate o postare in care sa apara imaginea provocarii si intrebarea propriu-zisa; 

• Nu raspunde la provocari inainte de 1 august si nu rezolva mai multe provocari intr-o zi; 

• Nu toate provocarile sunt obligatorii, poti sari peste oricare vrei. 

Provocari: 

1. Cum ar trebui sa fie cartea ideala pentru vara? Ar trebui sa fie simpla si usor de citit, sau dimpotriva, intortocheata si provocatoare? (Poti da si exemple de carti pe care le consideri „de vara”) 

2. Care e coloana sonora a verii tale sau care e melodia pe care o asociezi cu vara? 

3. Daca ar fi sa recomanzi un film perfect pentru o zi torida de vara, care ar fi acela si de ce? (Eventual, spune-ne si cateva cuvinte despre actiunea filmului)

4. Cu totii am auzit expresia „iubire de-o vara”. Daca ai putea sa traiesti o astfel de poveste scurta si intensa cu un personaj dintr-o carte/film, pe cine ai alege si de ce? 

5. Iti poti imagina o lume fara vara? Exerseaza-ti talentul scriitoricesc si descrie-o in cateva randuri. 

6. Alege un citat - sau, daca ai inspiratie, creeaza o fraza - care te duce cu gandul la vara si creeaza o imagine care sa-l contina. 

7. Daca ai putea petrece o vara in alt timp, cand ai vrea sa mergi? 

8. Daca ai putea calatori oriunde (inclusiv in lumile din romane), unde ai vrea sa petreci o saptamana de vara si de ce?

9. Ce carti nu vor lipsi din bagajul tau pentru vara asta?

10. Iti place sa citesti la plaja/in parc sau preferi linistea camerei de hotel? Descrie atmosfera perfecta pentru lectura.

11. Poti alege 5 personaje din orice carti vrei cu care sa pleci in vacanta. Pe cine ai alege si unde ai vrea sa mergi? (Poti alege orice loc de oriunde)

12. Povesteste-ne despre vara ta preferata.

13. Care a fost parerea ta despre Provocarea verii? Care a fost intrebarea ta preferata? Dar cea care ti-a placut cel mai putin?

Castigatorii concursului de citate

Pam-pam! Sunt lenesa, stiu, trebuia sa anunt mai devreme castigatorii.

Punctaj:

Awaked- 22 puncte- LOCUL INTAI

Ionela Cremes- 13 puncte- LOCUL AL DOILEA

Dreambookslover- 8 puncte- LOCUL AL TREILEA

Laurentzyu 5 puncte

Alexa Ale 5 puncte

Raftulmisterelor 1 punct

Castigatorii au timp pana pe 3 august sa trimita mail la ramona88badea@yahoo.com cu numele real si adresa completa.(pentru e-book, doar un mail in care sa spuna ca este castigatorul, ca sa pot da replay)

De asemenea, pot face schimb de premii, daca doresc, cu conditia sa ma anunte.

Concurs de citate- Ziua 6

"Ştiam ce voia să spună. În seara precedentă, nu mai reuşisem să adorm la loc. În schimb, am stat trează, imaginându-mi ce s-ar întâmpla dacă Maeve ar fi aflat că ştiam ce planuri avea cu mine. Ea credea că destinaţia mea finală era Califia, că nu aş pleca niciodată – că nu aş putea face asta. Dacă se gândea că aveam vreo dorinţă să fug, ar putea să anunţe Oraşul de Nisip că eram în posesia ei."

Raspuns corect: Eve2-Sacrificiul de Anna Carey

Recenzie: Declaratia Gemma Malley

Numele meu e Anna. Numele meu e Anna şi n-ar trebui să fiu aici. N-ar trebui să exist. Trăiesc însă. Nu e vina mea că sunt aici. Nu am cerut eu să mă nasc. Nu înseamnă însă că, dacă exist, e bine. M-au prins din vreme, ăsta e semn bun. Oricum, aşa spune doamna Pincent. Ea conduce Grange Hall.Ii spunem Matroana Casei. Grange Hall e locul unde trãiesc eu. Unde oamenii ca mine sunt crescuţi pentru a deveni Folositori- “partea bunã dintr-o situaţie rea”, spune doamna Pincent.

Intr-un viitor distopic, omenirea a gasit calea spre nemurire. Medicamentele pentru Longevitate ii feresc de orice boala si stopeaza imbatranirea. Insa planul lor de a trai vesnic are o fisura: daca nimeni nu moare, dar copiii continua sa se nasca, nu va mai exista loc pe Pamant pentru toti.

Asa a aparut Declaratia, care le interzice oamenilor care iau medicamente pentru Longevitate sa aibe copii. Doar familiile de Neoptanti(cei care spun Nu Longevitatii) au voie sa aibe copii. Un copil, de fapt. O viata pentru o viata.

Nelongevitatea nu era prea popularã.

-Neoptanţii sunt priviţi cu suspiciune, spunea domnul Sargent. Cine ar vrea sã moarã, doar pentru a avea un copil, când nici mãcar nu ştii dacã acesta va fi bun sau rãu?

Desigur, mai erau şi oameni egoişti şi criminali, care cu toate cã nu erau Neoptanţi fãceau totuşi copii, care sugeau resursele natural ale omenirii şi distrugeau ceea ce aparţinea oamenilor Legali.

Anna este un Surplus. Parintii ei au incalcat Declaratia dandu-i viata si au ajuns la inchisoare, iar ea a fost capturata si adusa la Grange Hall, unde a fost invatata ca existenta ei este o rusine, ca parintii ei sunt niste criminali pe care trebuie sa ii urasca, iar ea nu are niciun drept si e norocoasa ca e inca in viata.

Nimic bun din această lume nu există pentru tine, continuase să ţipe la Anna şi să o pălmuiască. Cunoaşte-ţi locul, Anna! Eşti un nimic şi nimic nu ţi se cuvine.

Anna isi cunoaste locul. E umila si munceste din greu pentru a ajunge un Bun Pretios. Atunci va fi trimisa in casa unui Legal, pentru a lucra ca menajera. Singurul lucru la care sunt buni Surplusii este munca fara beneficii, sunt facuti sa fie sclavi si ar trebui sa fie recunoscatori pentru asta, asa a fost invatata.

Insa viata ei se schimba atunci cand apare Peter. El a fost capturat recent si adus la Grange Hall. Nu e indoctrinat, la fel ca restul Surplusilor. El a trait in lumea de Afara si, mai mult, sustine ca ii cunoaste pe parintii Annei.

Pãrea atât de plin de încredere, de energie şi de curiozitate. Asta o intriga şi o enerva. Surpluşii erau pregãtiţi sã fie pasivi, supuşi, şi numai licãrul din ochii lui Peter o fãcea pe Anna sã simtã cã privea ceva la care nu trebuia sã se uite, ca şi cum era atrasã într-un vârtej şi suspecta cã acest curent putea fi prea puternic, mai ales cã era conştientã cã nu ştie sã înoate.

Viata la Grange Hall e dura. Oricine nu se supune este pedepsit, lovit, infometat, privat de caldura sau inchis in pivnita. Peter le traieste pe toate pe pielea lui, insa continua sa ii spuna Annei povesti despre parintii ei, sustinand ca a venit aici sa o gaseasca si sa o aduca inapoi la ei.

Anna nu stie ce sa creada. Nu isi poate imagina o alta lume decat Grange Hall, iar doamna Pincent i-a spus ca parintii ei sunt niste criminali. Anna o admira pe doamna Pincent si face orice ca sa ii intre in gratii, pe cand Peter o sfideaza pe Matroana Casei, primind pedeapsa dupa pedeapsa.

Ce se intampla cu Surplusii care nu pot fi indobitociti? De obicei, ei sunt capturati de mici, mintile lor fiind usor de modelat, iar creierele usor de spalat. Dar cand un Surplus ca Peter ajunge la Grange Hall la varsta de 14 ani, e prea tarziu ca el sa fie educat, indiferent cat de dur ar fi tratamentul care i se aplica. Si daca un Surplus nu isi poate indeplini datoria de Surplus, si mai mult, creeaza probleme si poate sadi ideea de revolutie in mintea altor Surplusi, el e o mare problema si trebuie Suprimat.

Mi-a placut foarte mult cartea asta. De obicei, ma enerveaza cartile scrise la persoana a III-a, mi se pare ca pun un fel de bariera intre cititor si personajul principal, nu te lasa sa te apropii. Nu e cazul aici.

E exact genul de carte pe care il cautam eu: cu multa actiune, dar care pune cititorul pe ganduri, nu trece asa, ca si cum nu ar fi fost, atunci cand ajungi la final.

Cu toate ca ideea Declaratiei e logica, tratamentul Surplusilor e inuman. Si simplul fapt ca sunt numiti asa e inuman. In viitorul prezentat in carte, oamenii ii urasc pe copii, dar ii urasc la o asemenea intensitate, ca e cutremurator, ti se face pielea de gaina cand citesti.

Insa, cu toate ca societatea s-a dezumanizat, din punctul meu de vedere, cei care incalca Declaratia si fac copii sunt la fel de vinovati. De ce? Pentru ca ei sunt constienti de societatea in care traiesc si stiu la ce riscuri se supun, atat pe ei, cat si copilul. Stiu ca acel copil va ajunge un sclav, care va suferi toata viata, crezand ca este un nimic, daca va fi prins. Si mai stiu ca e foarte posibil sa fie prins.

E ca si cum ai suferi de o boala si stii ca daca faci un copil exista sanse de 50% ca el sa mosteneasca acea boala. Multi parinti risca. Eu nu as face-o. Mi se pare egoism. De ce sa risc sa condamn pe cineva la durere si suferinta, doar ca sa satisfac o dorinta a mea, personala?

Parintii Annei sunt de doua ori condamnabili, in ochii mei: adica, ai un copil, care a fost capturat si e prizonier la Grange Hall si mai faci inca unul? De ce, pentru ca e nevoie de "sange proaspat" ca sa sustina o viitoare revolutie, pentru ca tinerii sunt necesari cauzei. Asta imi suna ca "pentru binele majoritatii".

In fine, la final, ei explica ce si cum, care le-au fost planurile, dar tot mi se pare ca au riscat prea mult, si au riscat vietile copiilor lor, dovada fiind suferinta Annei.

Concluzie: O carte frumoasa, care in mod cert merita citita.

Sincer, imi e teama sa citesc urmatoarele volume. As fi preferat ca asta sa fie finalul, pentru ca a fost atat de bine structurata cartea, si n-as vrea sa fiu dezamagita de volumul doi.

p.s.: v-am pus mai multe variante de coperte.  Imi place ca cei de la Rao au pastrat ideea cu fluturele, pentru ca este un simbol puternic in carte.

Coperta mea preferata e cea din dreapta.

Concurs de citate- Ziua 5

Unul mai greu in seara asta. Sper ca sunteti in forma.

“ - Te rog sa taci din gură măcar un minut, da? Trebuie să-mi adun tot curajul ca să-ţi fac o declaraţie de dragoste. 

N-am nici un fel de experienţă cu lucruri de genul ăsta.

- Poftim?

- M-am îndrăgostit de tine, spuse el serios.

Stomacul mi se strânse involuntar, ca în urma unui şoc. De fapt, era de bucurie.

- Adevărat?

- Da, adevărat!"

Raspuns corect: "Albastru de safir" de Kerstin Gier

Concurs de citate- Ziua 4

Dar, în acel moment, ea nu-și dorea altceva decât să fie la adăpostul camerei ei, cu pereții acoperiți de postere alb-negru ale formației The Cure, un birou de modă veche și un walkman, cumpărat recent, pentru a putea fi singură și a asculta Depeche Mode în liniște.

Raspuns corect: "Bloody Valentine" de Melissa de la Cruz

Summer tag

Leapsa preluata de pe Walking on letters.

Reguli: 

- Preia imaginea Summer Tag în postare; 

- Răspunde la cele 12 întrebări (pozele de la unele sunt doar opţionale); 

- Dă mai departe.

1. Care este cea mai ieftină şi cea mai scumpă carte din biblioteca ta? (+poză, opţional)

Cred ca "Harry Potter si Talismanele Mortii", a fost cea mai scumpa, la vremea ei. Nu imi mai amintesc cat era, dar stiu ca m-am dus sa o iau exact in ziua in care a aparut, eram disperata, stransesem banii de pachet vreo doua saptamani ca sa pot sa o cumpar.

Iar cele mai ieftine sunt astea:

Le-am gasit la Bookfest cu 4 lei bucata.

2. Ce carte e o „plăcere nevinovată” pentru tine, şi ai reciti-o cu drag?

Harry Potter. De fiecare data cand sunt foarte suparata, citesc sau ascult Harry Potter.(audio-book). E ca un drog pentru mine, imi da o pauza de la realitate si ma calmeaza. Am observat ca si Academia Vampirilor are acelasi efect.

3. Ce calităţi şi trăsături fizice ar trebui să aibă un personaj ca să te cucerească? Şi care personaj s-a apropiat până acum de „perfecţiune”?

Hmm...nu pot sa gasesc un tipar atunci cand vine vorba de caracterul personajelor...am fost indragostita de Dimitri din AV, care e matur si rational, dar si de M. din "Sange satanic", care e total opusul.

Cand vine vorba de aspect, cele doua au ceva in comun, asa cum au in comun si tipii din viata reala de care am fost indragostita: parul lung. Am o slabiciune pentru tipii cu plete.

4. Ce carte ai tot amânat să o citeşti din cauza lipsei timpului sau a lenei? (+poză, opţional)

Au! Aici m-ati prins pe picior gresit. Ar fi..."cateva":

Daca mai caut in biblioteca, mai gasesc, dar ajung astea.

5. Cu care autor ai o relaţie de iubire-ură şi de ce?

J.K. Rowling. Am iubit-o pur si simplu, pe toata perioada "Harry Potter". Apoi am fost dezamagita de "Moartea subita". Adica, e o carte buna, dar fiind scrisa de ea, ma asteptam la ceva mai wow. Ma asteptam la magia aia care te face sa ignori lumea reala atunci cand citesti, forta cartii atat de mare de a te atrage in lumea ei, incat poate sa vorbeasca cineva langa tine si sa nu il auzi, sau sa sune la usa, sau sa arda casa...

Nu am gasit asa ceva in cartea "Moarte subita", chiar, pe alocuri a fost plictisitoare. Are multe personaje si e greoaie. La un moment dat imi luam notite, ce personaj e casatorit cu cine si care copilul cui e, pana am reusit sa le retin. Mama a renuntat cand a ajuns pe la jumatate, dar eu m-am ambitionat sa o termin, gandindu-ma ca e vorba totusi de J.K. Rowling si poate finalul ii va spala pacatele cumva. Asa a fost. Finalul e....wow. Genul ala de final care iti da peste cap o gramada de conceptii pe care le aveai despre viata si lume. Te lasa plangand, intrigat, confuz, furios si plin de intrebari.

Ar mai fi si Richelle Mead, aceeasi poveste: "Academia vampirilor" mi-a placut la nebunie, dar Georgina m-a lasat rece. Stiu ca multi o adora, dar...hmm. Am citit primele doua volume, au fost dragute, dar atat. Nu a fost iubirea aia nebuna ca pentru Academie.

6. Ce carte te-a cucerit în timp ce o citeai, dar după o vreme de când ai terminat-o ai realizat că nu e aşa minunată? Şi ce anume ţi-a schimbat părerea despre ea?

"Amurg". Mi-a placut la nebunie. Un an mai tarziu, cand eram intr-o criza literara, in sensul ca simteam ca imi lipseste acel ceva ca scriitoare, ca devin mediocra si plictisitoare, am recitit cartea din alta perspectiva, cautand acel ceva care a facut-o atat de iubita si care ar putea sa ma inspire. Nu am gasit nimic. Am ajuns la concluzia ca nu are nimic deosebit, mai mult, e penibila pe alocuri.

E valabil cu mai multe romane de duzina, pe care le-am citit cu drag si mi-au placut, dar gandindu-ma la ceva timp dupa, ce mi-a placut sau de ce le-as recomanda, singurul lucru pe care l-am gasit de spus despre ele a fost "o modalitate simpatica de a-ti pierde timpul".

7. Stilul cărui autor e unic pentru tine şi de ce?

As zice ca stilul fiecarui scriitor e unic, dar gandindu-ma la cate carti care seamana intre ele am citit in ultima vreme, imi retrag cuvintele. Daca ma gandesc la un stil unic, la modul ca nu am mai citit nimic asemanator pana la ea, as zice Cristina Nemerovschi. Personajele ei sunt vii, rupte din realitate, intrigante si originale. La fel si stilul. Multi acuza stilul pentru ca e vulgar. Eu nu sunt ipocrita, nu fac pe pudica. Vulgaritatea ii ofera veridicitate. Nu-mi spuneti mie ca oamenii nu sunt vulgari atunci cand sunt suparati sau se simt nedreptatiti. Nu am auzit pe nimeni zicand, in astfel de momente "Sa urinez in ea de viata!". Vulgaritatea e o exprimare a furiei,a frustrarii, a indignarii, o exprimare perfect normala.

8. Care e cea mai subţire şi cea mai groasă carte din biblioteca ta? (+poză, opţional)

Cea mai subtire cred ca e "Mame si fiice". Frumoasa carte, btw. Cea mai groasa e "Ghidul optimistului-Ghidul pesimistului".

9. Ce preferi într-o carte: un triunghi amoros sau o iubire interzisă, şi de ce?

Ambele, atata timp cat nu sunt cliseizate (eu as fi zic cliseice, dar asta e forma corecta in tata-dex) si/sau penibile.

10. Alege 5 cărţi (sau 10, dacă ai multă inspiraţie) şi descrie-le într-un cuvânt pe fiecare. (fără să se repete cuvintele; pot fi folosite şi cuvinte din alte limbi)

nymphette_dark99-Cristina Nemerovschi<> altfel

Viata pe un peron- O.Paler<> pretioasa

Anna Karenina-Tolstoi<> interesanta

Dragostea in vremea holerei-G.G.Marquez<> intriganta

Veronika se hotaraste sa moara- Coleho<> edificatoare

Academia vampirilor- Richelle Mead<> adorabila

Jocurile foamei- Suzanne Collins<> perfecta

Setea- Carrie Jones<> boring

Divergent- Veronica Rooth<> iubibila

Maytreyi- Eliade<> memorabila

11. Alege 5 personaje (sau 10, dacă ai multă inspiraţie) şi descrie-le într-un cuvânt pe fiecare. (fără să se repete cuvintele; pot fi folosite şi cuvinte din alte limbi)

Dimitri din AV<>hot

Peeta din Jocurile foamei<> enervant

R. din Sange satanic<> geniala

Ela din Ani cu alcool si sex<> amuzanta

Virgil din Dona Juana<> spontan

12. Scrie un citat sau câteva fraze din începutul cărţii pe care o citeşti acum.

"Numele meu e Anna. Numele meu e Anna şi n-ar trebui să fiu aici. N-ar trebui să exist. Trăiesc însă. Nu e vina mea că sunt aici. Nu am cerut eu să mă nasc. Nu înseamnă însă că, dacă exist, e bine. M-au prins din vreme, ăsta e semn bun. "

Asa incepe cartea pe care o citesc acum, "Declaratia" de Gemma Malley.

Dau mai departe aceasta leapsa oricui si-o doreste. Daca raspundeti la intrebari, sa imi lasati si mie un link, sunt curioasa.

Concurs de citate- Ziua 3

„Oamenii, tocmai am descoperit, sunt alcătuiţi din straturi şi straturi de secrete. Crezi că-i cunoşti, că-i înţelegi, dar motivele lor îţi sunt întotdeauna ascunse, îngropate adânc în inimile lor. Nu-i vei cunoaşte niciodată cu adevărat, însă, uneori, hotărăşti să ai încredere în ei.”

Raspuns corect: "Insurgent" de Veronica Roth

Recenzie: Hex Hall de Rachel Hawkins

Sophie este o vrãjitoare. M-am bucurat cã a început cartea cu aceastã informaţie, pentru cã m-a scutit de scena vai-sunt-vrãjitoare-dar-eu-habar-nu-aveam pe care am citit-o în nşpe mii de cãrţi, de la Harry Potter pânã în prezent, şi de care m-am cam plictisit.

Pentru cã încalcã regulile şi face vrãji de faţã cu oamenii, şi asta nu doar o datã, Sophie este trimisã la Hecate Hall, o şcoalã de corecţie pentru vrãjitoare, metamorfi şi zâne.

-Aşa deci, sunt o vrãjitoare proastã? Am mormãit în barbã, concentrându-mi atenţia asupra bãiatului care se îndepãrta.

Am ridicat mâinile şi m-am gândit la cea mai afurisitã vrajã pe care puteam s-o nãscocesc- cu puroi, respiraţie urât mirositoare şi disfuncţii genital grave.

Ȋn timp ce încearcã sã se adapteze, Sophie pãtrunde tot mai adânc în misterele şcolii, se împrieteneşte cu colega ei de camera, Jenna, singurul vampir admis la Hex Hall şi aflã mai multe despre Holly, care a fost colega de camera şi prietena Jennei şi care a murit. Corectez: a fost ucisã. Vinovatul nu a fost prins, dar mulţi o aratã cu degetul pe Jenna, pentru cã este vampir, iar Holly a fost gãsitã cu douã gãuri în gât şi niciun strop de sânge in corp.

Nu ştiu cum mã aşteptam sã arate camera unui vampir. Poate cu mult negru, o grãmadã de cãrţi de Camus…a, şi un portret fidel al singurului muritor pe care îl iubise vreodatã vampirul şi care, fãrã îndoialã, suferise o moarte frumoasã şi tragica, osândind astfel vampirul la o eternitate de suferinţe romantice.

Ce pot sã spun? Citesc multe cãrţi. Dar camera asta arãta de parcã fusese amenajatã de copilul din flori al lui Barbie şi al omuleţului roz.

Este un roman fantasy tipic: avem o şcoalã strãveche, cu o directoare severã, avem o tipã simpaticã, avem trei bucãţi fete super-frumoase şi super-îngâmfate care vor sã îi facã Sophiei viaţa un coşmar, avem un tip sexy şi foarte plin de el.

-Archer Cross, unul dintre rezidenţi, bãiatul rãu, dupã care mor toate fetele. Mag. Cam fiecare fatã de aici e mãcar un pic îndrãgostitã de el. “Cum sã-ţi pice cu tronc Archer Cross” ar putea fi foarte bine şi numele unui curs.

-Si tu? Am întrebat. Ti-a picat şi ţie cu tronc?

-Chiar nu e genul meu.

-A, ţie nu-ţi plac tipii înalţi, bruneţi şi chipeşi?

-Nu, zise ea cu un aer nepãsãtor. Mie nu-mi plac tipii.

Ȋnsã, spre deosebire de romanele tipice, aici persoanejele evolueazã. Nu prea mult, dar sesizãm o schimbare. Sunt ceva mai complexe şi mai bine conturate.

Deci se pare cã Archer fusese cu scaun la cap cândva. Ce se schimbase? Oare Elodie chiar avea nişte “profunzimi ascunse”, aşa cum zisese el? Pentru cã, fãrã îndoialã, tot ce auzeam eu de la ea avea profunzimea unei bãlţi secate. 

Sincer, nu ştiu exact ce impresia mi-a lãsat cartea asta. Mi-a plãcut şi nu mi-a plãcut. Ȋn aria ei, de roman fantasy pentru adolescenţi, e o carte bunã. Numai cã eu caut altceva acum, ceva mai serios, dar care totodatã sã nu fie plictisitor. Ceva greu de gãsit.:))

Bile albe:

-Mult mister, bun pentru o minte ca a mea, ce cautã mereu rãspunsuri şi îşi dã cu presupusul.

-Acţiune alertã, care te ţine în prizã, nu te plictiseşti.

-Pasaje amuzante.

-El şi Holly erau…foarte apropiaţi şi el a avut o perioadã proastã dupã moartea ei. Câţiva ziceau cã l-au auzit spunândui lui Casnoff cã nu mai suportã sã fie aşa, cã vrea sã fie normal.(…)

-Ei, se pare cã nu s-a supus deposedãrii. Ȋncã mai are puteri.

-Mda, asupra chiloţilor tãi, zise Jenna, hlizindu-se.

Bile negre:

-Coperta. Nu judec o carte dupã copertã, drept dovadã, am citit-o, dar are şi coperta importanţa ei. Sã publici o carte bunã cu o copertã care nu atrage cititorul e ca şi cum m-aş duce eu la un interviu de angajare îmbrãcatã ca o cerşetoare:  oamenii mã recruteazã dupã calitãţile mele, dar ca sã ajungã sã vadã aceste calitãţi trebuie sã îmi dea o şansã.  Coperta asta nu e chiar aşa slabã ca cea de la “Legãminte”, dar mie îmi inspirã o poveste pentru copii, pe care nu aş citi-o.

-Seamãnã cu Harry Potter pe alocuri. Mã rog, cam toate cãrţile despre şcoli de magie sau pentru alte creaturi fantastice seamãnã cu Harry Potter. Aş aminti aici “Casa nopţii”, “Evernight” şi “Fetele Gallagher”, care chiar dacã nu e o serie fantasy, are muuulte elemente din Harry Potter. Uneori cam prea multe, aş spune.

-Seamãnã şi cu “Evernight”. Nu vã zic unde anume seamãnã, ca sã nu dau spoilere.

-Cu toate cã mi-a fãcut plãcere sã o citesc, nu mi-a spus mai nimic. Mi-a plãcut finalul şi aş vrea sã citesc volumul doi, cu speranţa cã va avea acel ceva care i-a lipsit primului.

M-am cam sãturat de romanele astea fantasy pe care le uiţi la trei zile dupã ce le-ai terminat de citit. Vreau ca o carte sã mã facã sã îmi pun întrebãri, sau sã mã impresioneze cumva, sã mã facã sã mã gândesc mai mult timp la ea, sã îşi punã amprenta. Puţine cãrţi fantasy au reuşit sã facã asta. Printre ele ar fi “Interviu cu un vampir”, “Academia vampirilor”, “Ultima vrãjitoare din transilvania”.

 Concluzie: merita apreciata pentru ceea ce e: o carte simpatica pentru adolescenti. In sfera ei, e o carte buna.

Nu-i dau rang, pentru ca nu stiu daca sa ma raportez la dorintele mele sau la calitatile cartii.

Concurs de citate- Ziua 2

"Ei sunt temnicerii Restaurației. Inițiativa care se presupunea că va ajuta societatea noastră muribundă. Aceiași oameni care m-au scos din casa părinților mei și care m-au încuiat într-un ospiciu pentru un lucru pe care nu-l puteam controla. Nimănui nu-i pasă că eu nu știam de ceea ce eram în stare. Că nu știam ce fac."

So...?

Raspuns corect: "Spulbera-ma" de Tahareh Mafi

Concurs de citate-Ziua 1

Am dat un edit la regulament:

• Daca nu raspunde nimeni corect pana la ora 23:00, voi adauga inca un citat din aceeasi carte.

Si acum, citatul:

“Iau brioșa. Mă îndrept spre mașină și mușc, absentă, din ea. Din păcate, nu e cu afine, cum îmi place mie. Ci cu banane și nuci, iar bananele sunt prea coapte. Îmi amintește într-un fel de mine – în exterior pare perfectă, dar în interior totul e făcut terci.”

Comentariile vor fi publicate in jurul orei 23:00.

Raspuns corect: "Chimie perfecta" de Simone Elkeles

Concurs de citate

Va era dor de un concurs? Noua da. Si pentru ca v-a placut si voua, dar si noua, concursul cu citate, vom face unul in acelasi gen.

Premii:

Premiul I: Cronicile casterilor- a 16-a luna de Kami Garcia si Margaret Stohl

Premiul II: Nici moarta, nici maritata de Maryjanice Davidson

Premiul III: Eu sunt numarul patru de Pittacus Lore (e-book)

Regulament:

• In fiecare zi, intre orele 20:00 si 23:00, se va posta pe blog un citat dintr-o carte.
• Cel care ghiceste primul despre ce carte este vorba si scrie un comentariu cu raspunsul, va primi 5 puncte. (este activata moderarea comentariilor)
• Cel care lasa al doilea comentariu, va primi trei puncte.
• Cel de-al treilea comentariu va primi un punct.
• Dupa 6 zile, cel care are cele mai multe puncte castiga premiul I, urmatorul in clasament, premiul II, iar urmatorul, premiul III.
• Daca citatul face parte dintr-o serie care are mai multe volume, puteti sa spuneti doar seria,  nu neaparat si volumul. (Exemplu: la un citat din volumul 3 din Cercul secret: Puterea, puteti scrie doar Cercul secret si raspunsul se va lua in calcul.)
• Daca nu raspunde nimeni corect pana la ora 23:00, voi adauga inca un citat din aceeasi carte.
• Daca exista mai multi participanti cu acelasi punctaj, prelungim concursul pentru a face departajare intre ei.
• Concursul incepe astazi, 23 iulie si se incheie duminica, 28 iulie.
• Nu este o regula, dar rog participantii sa scrie un comentariu la acest post cu "particip", ca sa imi fie mai usor sa alcatuiesc tabelul de punctaj.
• Dupa postarea citatului pe blog, voi anunta pe pagina de Facebook a blogului si pe grupul We love books.(in ordinea asta)
• Pentru orice intrebari sau neclaritati, puteti lasa un comentariu sau ma puteti contacta pe Facebook.

Recenzie-interviu: Ultima vrajitoare din Transilvania

Ramona: Nu îmi mai amintesc exact de ce am ales aceastã carte. Am citit primul volum anul trecut. Cred cã m-a atras coperta, în aceeaşi mãsurã cu descrierea.

Miku:  Pentru că mi-a recomandat-o Ramona și pentru că are un titlu mișto.

Ramona: O carte fantasy care vine cu ceva în plus faţã de majoritatea celor citite de mine pânã acum. Nu neapãrat partea cu incestul, nu ştiu, rãmâi cu un alt sentiment dupã ce o termini. Și cu câteva întrebãri existenţiale.

Miku: E o carte care se bazează exact pe stilul american urban fantasy. E romantic, e intrigantă și are un subiect puțin mai neobișnuit între acest tip de romane: incestul, în prezent și în trecut. E o carte care mi-a plăcut tocmai prin noutatea pe care o aduce, însă nu mi se pare chiar așa mare scriitură. Totuși, e o carte ușor de citit și plăcută pentru serile în care somnul vine mai greu.

Ramona: Aneke. Ȋn primul volum, Aneke. E fascinantã şi plinã de mister, e aşa cum ar trebui sã fie o vrãjitoare.

Miku: Nori, pentru că e o copilă ciudată care urmează să treacă prin niște schimbări dubioase în cel de-al doilea roman. În primul roman, e atât de haioasă că îmi inspiră o japoneză mica, cu ochi negrii și breton care îi intra în ochi, gata-gata să sară în ajutor oricui.

Ramona: Hmm, nu ştiu, toate!? Alexandra, pentru cã nu îi pasã cã Rãzvan e frati’su’, Dora, pentru cã seamãnã cu mama pe alocuri, Lorena, pentru cã pare sã aibe o conexiune cu Alexandra încã de la început, Mathias…pentru cã e Mathias, Nori.(Nori mai mult în volumul doi)

Miku : Contesa Aneke. Nu poți să nu te gândești la Contesa Aneke, dacă ea chiar a existat, dacă mai există măcar ruinele castelului ei, dacă e bântuit, dacă e reală fantoma ei. În plus, încă de când era vie se purta ireal de prostesc și mă regăsesc în personaj. Ea pur și simplu căuta persoane noi, de la care să absoarbă viața, apoi se plictisea de ele și pleca în căutarea altora…

Ramona: Momentul în care Alexandra îl suprinde pe Mathias spãrgând sticlele de vin, în timp ce strigã “Târfã nenorocitã! Iubito! De ce a trebuit sã fii tu? Unde te-ai dus? Târfã!”

Miku :  Momentul în care Alexandra se trezește în castel, dezbrăcată, și înțelege că s-a culcat cu frate-su’, dar nu își adduce aminte nimic.

Ramona : “Alexa, cred cã mai bine mergem acasã. Acasã-acasã, zic! Dã-I dracului de ţãrani cu vrãjitoarea lor cu tot!”

Miku: Alexandra cumpăra suveniruri, când o babă o apucă de mână și urlă la ea. Mi se pare haioasă întâmplarea:

«  – Să pleci de aci, ai auzit?! Pleacă de aici ! Pleacă !!!, urlă la mine. »

Ramona: Super interesant. Partea proastã e cã exact în momentul în care era mai palpitant, te trezeşti cã ai ajuns la epilog.

Miku: Finalul e deschis și ciudat. Toate întâmplările astea ireale te fac să te întrebi dacă ăsta e finalul cu adevărat, dacă n-o să mai apară înca o vrăjitoare, încă o răscoală. Parca e rupt din altă lume satul V. …

Ramona: Anna Vary demonstreazã cã nu e nevoie de pagini întregi şi greoaie de introspecţie ca sã deschizi mintea cititorului spre întrebãri şi reflectãri .Ȋnsaşi acţiunea cãrţii, care se desfãşoarã rapid, îl face pe cititor sã îşi punã mintea la contribuţie şi sã dea un sens lucrurilor pe care le-a citit. Deci o recomand oricui. (mai puţin mamei, care a citit-o oricum, şi fãrã sã i-o recomand, şi a sãrit un metru şi jumãtate în sus, oripilatã de incest)

Miku: Cum am zis mai sus, recomand cartea în sensul că e bună de citit oricând, deoarece se rumegă ușor. J

Ramona: 4/5

Miku: 3/5

Promotii Libris

Recenzie-interviu: nymphette_dark99

Ramona: Pentru cã e scrisã de Cristina Nemerovschi. Punct. J)

Miku: Uneori dezvolt obsesii pentru anumite cărți. Pentru că la început mi-a plăcut coperta, pentru că am citit fragmente care mi-au plăcut, pentru că citind cărțile Cristinei N. e ca și cum ai închide ochii și te-ai teleporta într-un serial mișto.

Ramona: O carte ceva mai accesibilã decât Sânge satanic sau Pervertirea (mai ales Pervertirea), pentru cã are mai multã acţiune şi mai puţine reflectãri filosofice. Parcã te ţine mai mult în alertã, e savuroasã, dar nu mai puţin intrigantã. Dacã ar fi sã recomand cuiva cãrţile Cristinei, (şi o fac, destul de des) i-aş sugera sã înceapã cu nymphette_dark99.

Miku: Nu știu cum se face că mi-a plăcut cartea încă de dinainte de a citi ceva, orice, despre ea.  E cu adevărat acel gen de roman care nu te lasă să te ridici de unde te-ai așezat până nu o termini. În plus, mie îmi plac acele cărți care se bazează pe acțiune. Ce mai, momentan, pentru că stau cu ai mei, niște minți închise (în direcția asta și multe altele) ermetic, tre’ s-o pun pe undeva prin spatele celorlalte cărți, dar când mă mut în București cumpăr toate cărțile Cristinei Nemerovschi și fac raft special. J)

Ramona: Vicky. Cred cã este singurul personaj de care m-am ataşat. Restul sunt fie incredibil de proşti(şoferii care apar de-a lungul romanului), fie incredibil de dubioşi(Tedy, Dev, chiar şi actriţa undercover, pe care nu ştim cum o cheamã. Cred cã dacã ar fi fost în prim-plan, ca Vicky, mi-ar fi plãcut şi de ei, dar fiind personaje secundare, le-am vãzut doar partea dark, nu şi motivele din spatele ei.)

Miku: Dev. Îmi place de Dev. Uite-așa.

Ramona: Ȋn afarã de Vicky? Frati’su’, Tedy, exmatriculat cam în fiecare an pentru cã cineva îi gãseşte însemnãrile din jurnal în care descrie cum îşi va ucide colegii şi profesorii.

Miku : Vicky, ca personaj, mi se pare pe jumate egoistă, pe jumate fragilă – cu toate că ar fi în stare să ucidă – are un aer de copil care îmi aduce aminte de mine la 13 ani. Nu știu, pe tot parcursul cărții m-am comparat cu ea, ce aș face eu si ce nu, cred că e inevitabil. Cartea creează un fel de șoc. După « Ani cu alcool și sex » am meditat vreo câteva ore bune la carte, apoi zile. După Nymphette am rămas cu zâmbetul pe buze. Oricum, Nymphette are toata viața înainte. Mi-ar plăcea să fie pusă față în față cu M.  …

Ramona: Vizita lui Vicky şi a lui Tedy la psiholog, împreuna cu capra. Eram curioasã care va fi verdictul psihologului. A, şi imediat dupã aia, când Vicky îi spune profesorului cã i-a mâncat frati’su’ tema. J)

Miku :  Nu cred c-o să uit prea curând cum a început să-mi bată inima de tare când am citit pasajul în care Vicky i-a înfipt manelistului cuțitul în ochi. Am recitit fragmentul de câteva ori ca să ma conving că a făcut asta. Creepy și mișto în același timp. Mulți o merita, ba chiar mai rău. În faza asta Nymphette îmi aduce aminte de Vlad Țepeș. Imaginați-vă o Nymphette președinte, sau, mă rog, voievod. Ok, delirez, dar ar curăța societatea una- două.

Ramona: Nu cred în cenzurã, aşa cã voi posta citatul exact aşa cu el. Cine are o problemã cu vulgaritatea, sã nu citeascã.

“Eu, Vicky, iubesc primavara pentru cã abia aştept sã aştept triluri de pãsãri (lua-v-ar dracu’ de animale în cãlduri, dacã ar fi dupã voi aţi ţine-o într-un futai de dimineaţa pânã seara, îmi venea sã scriu aici), sã port balerini uşori în culori pastelate şi fustiţe frumoase.”

Miku: V-am zis eu că a însemnat ceva:

« Dar nu, eu am ținut morțiș să plec spre București, în loc să-mi continui excursia cu Tedy și gașca veselă. Și acum, dacă tot am scos ochiul unui manelist, ar fi și culmea să ratez petrecerea iubitului meu. »

Ramona: A fost neprevãzut, în primul rând, pentru cã aveam un feeling cã nu va ajunge în Bucureşti, nu ştiu de ce. Ȋn al doilea rând, pentru cã aflãm mai multe despre Ȋntâmplare, iar ceea ce aflãm e cel puţin şocant.

Miku: Pe mine finalul m-a lăsat cu bale la gură. Voiam mai mult, voiam să se extindă pe încă vreo mie de pagini. Finalul mi se pare atâât de calm, parcă prevestește o furtună într-o eventuală continuare. Și mi-a plăcut achiziția lor. FOARTE TARE!

Ramona: O recomand cu cãldurã genului de persoane care atunci când deschid gura se asigurã cã au şi creierul conectat şi pentru care salamul e o mâncare, nu un cântãreţ.

Miku: CITIȚI cartea asta. Nu e nimic mai mult de spus.

Ramona: 5/5

Miku: 5/5